Hᴇʟʟᴄʀᴀғᴛ: ᴰᵃᶰᶜᵉ ᵒᶠ ᵈᵉᵃᵗʰ

Și iata-mă rămânând iarăși singur cuc, cu privirea fixă ațintită către tavanul alb, întunecat de camera mult prea prost luminată. M-as fi ridicat, însă asta ar fi însemnat să las în urmă tot ce tocmai s-a întâmplat. El oricum ieșise deja, dar totuși... Clar nu puteam sta aici toată ziua. Nu eu, nu azi, nu în viaţa asta. Nu-s făcut să stau degeaba, picioarele astea sunt făcute să se miște. Mai ales când sunt atâtea de spus și o anumită Lilith de găsit. Însă tot as mai fi rămas puțin, măcar să rememorez ce se întâmplase de fapt. Și chiar dacă îmi venea să îl sufoc chiar acum cu o pernă pentru ca a trebuit sa dispară precum ultimul nemernic pe care-l stiu, el chiar venise după mine... Iar asta fusese atât de drăguț și totuși atât de ireal venind din partea lui. Începusem să cred că s-a îmbolnăvit. Ori ca poate exista o posibilitate, una mica de tot și absolut inexistenta, ca el sa fi început să mă placă măcar pe un sfert pe cat îl plăceam eu. Și totuși, și totuși, și totuși... Cum sa ma lase aici? Nu știu cine naiba l-o fi invatat pe el tehnica asta de agățat, însă nu asa îti câștigi gagica, Zavien.
Oricum, chiar și așa, știam și eu că nu aveam cum sa îl sufoc cu perna aia nici dacă s-ar fi întors chiar acum, special pentru asta. Știam oricum ca nu aveam atâta suflet lipsa. Căci probabil m-as fi uitat în ochii aia mari și albaștri, care ma copleșeau de fiecare data, și aș fi cedat încă odată, asa cum făceam mereu.
Cumva, gândul ăsta m-a făcut înod automat să zâmbesc, recapatandu-mi iar pofta de viata. In felul asta am părăsit patul și m-am îndreptat direct către oglinda, pentru a-mi putea urmări imaginea actuala. Și nu, nu m-am putut abține să nu zâmbesc multumit la vedea parului ciufulit și al urmelor roșii de pe pielea mea mult prea fierbinte. Dar oricât mi-ar fi dorit sa stau aici și să aștept partida următoare, am stabilit totuși că îi voi face mai întâi o vizita brunetei, pierduse cam multe și cineva trebuia sa o pună în temă. Asa ca, după mi-am aranjat umpic parul, am ieșit, deplasandu-ma direct pana la ea în cameră. Obișnuiam să cred că era și camera mea, asa ca nu ma oboseam sa bat. De fapt, nu făceam asta niciodată.
Vazand-o totuși înăuntru, nu m-am putut abține să zâmbesc satisfăcut. Avea să fie amuzant.
- Fa Lilith, tu sa nu ma mai lași pe mine niciodată singur. Era sa mor, de plictiseala. A fost cumplit, simt ca ma îmbolnăvesc, mai ales ca s-a întâmplat ceva ciudat, sigur ma îmbolnăvesc, trebuie sa afli tot, m-am plâns în modul meu caracteristic și imposibil de dramatic, având în vedere că știam că ea asta aștepta. Și iata-ma aici, gata sa îi zic tot. Deși nu prea era tocmai sigur dacă să îi povestesc totuși și despre ceea ce implica sentimente aici, pentru ca da, cineva îmi stricase momentul, iar eu încă eram cat se poate de confuz. Doar ca îl văzusem pierzandu-se în fata mea în doar câteva minute și nu știu dacă mai avea careva efectul asta asupra lui. Ori poate îmi acordam prea multe credite pentru ceva ce doar eu am privit ca fiind mai mult decât de obicei?

Eu încă îmi așteptam nenorocitul. Sau mai bine zis nenorocita, că n-are Ev chiar atatea credite de masculinitate. Ori dacă i-ar fi cumva taiata scula aia cu care se tot laudă, mai mult ca sigur ar fi femeie în toata regula, nu numai cu sufletul. Și fața, de fapt. Că pana la urma, toata lumea știe că eu sunt masculul feroce aici.
Și uite ca am știut eu ce am știut, căci n-a durat chiar atât de mult ca uraganul sa-mi și apăra la ușă. Iar judecând dupa expresia lui, știu eu clar pentru ce m-a lăsat el aici sa-l aștept. Că Ev pare-mi-se că n-a auzit si el de " Prietenii înaintea târfelor ".
-Fă sa-i zici lu' ma-ta, l-am luat direct, de zici ca nici n-as fi auzit orice altceva mi-ar mai fi zis el dupa.
Totuși, cam ranjeam la vederea sa și era cat se poate de clar ca voiam sa știu si ultima barfa, mai ales ca mi se mai si lăuda ca are de zis cate ceva. Și cam știam eu despre ce sunt poveștile blondei ăsteia, printre care exclusiv lucruri pe care eu nu le fac. Iar eu una chiar fac multe tâmpenii. Ce nu fac? Eh, aici lista e mai scurta. Cu toate astea, chiar voiam sa stiu care-i treaba, ca-mi lipsise mie toata trancaneala tipica a lui Ev, iar de istorisirile cu băieți bifați pe lista lui agonizant de lunga nici nu mai spun.
- Ia gata, ca nu te mai las, ca n-am avut cu cine sa-mi beau berea, oricum, l-am anuntat bine dispusa, chit nu era tocmai adevarul, dar cam trebuia sa-l flatez si pe el. Acum ia spune, care-i faza?
Deja ma ardea curiozitatea, ce-i drept.

N-am putut decât să rânjesc, pentru ca reacția ei era mai amuzanta decât ar fi crezut.
- Ia hai, ca nu te cred că mi-aI stat pe uscat pana acum, i-am spus, servindu-ma singur și asezandu-mă lângă ea, deja cu o tigara intre buze. Deci cât ai plecat, nu s-a întâmplat nimic, în caz că te întrebi. Dar am supraviețuit, mulțumesc pentru grijă. În schimb, când v-ați întors, reacția cuiva m-a surprins într-un mod puţin zis plăcut. Se întâmplă să îi fi sărit umpic în brațe lui Zavi și... știi tu, el să-mi răspundă. Și părea pe bune, vorbesc serios, părea cat se poate de sincer și de pierdut în spatiu. Da, a fost un moment tare drăguț. Unul care bineînțeles că a fost întrerupt în cel mai brutal mod posibil de către draga de Morgianna și de prezenta unui idiot, dar ideea că după ce m-am carat, a venit cu mine, știi?
Era ca eram fascinat de un singur gând, având în vedere felul în care relatam eu totul. Și poate că nu aș mai fi recunoscut asta fata de nimeni, însă eu chiar îmi doream să fie adevărat ceea ce am simțit. La fel și sclipirea din ochii lui Zavi, care era imposibil de ratat atunci când știai că el nu era în niciun caz tocmai genul de persoana care sa își arate sentimentele, ori sa le aibă. Dar mie-mi plăcea să cred că îl cunoșteam mai bine de atât.

De fapt, chiar mă așteptam să fie ceva legat de Zavien. Nu știu cât realiza Ev, dar mereu era vreo chestie în legătură că demonul ăsta. Și apoi, n-aveam prea mult de ghicit, că doar eu îmi cunoșteam prietenul și vedeam și eu cât de frumos se uită el mai mereu la colegă-su de cameră, de parcă n-ar fi total evident că i-a picat lui cu tronc. Eu însă nu-l cunoșteam atât de bine pe cât pretindea blonda că el ar face-o, și cu toate acestea mi-era clar că ăsta nu e vreun comportament tipic lui. Mi-era și greu să mi-l imaginez pe „Zavi” fiind drăguț cu cineva, căci așa ceva nu mi-a fost dat să văd. Dar nu zic că n-ar avea și el sentimente, că au fost alții mai rău care să se dovedească emoționalii pământului.
Eu aveam însă anumite precauții ale mele, și chiar vedeam cum Ev își face speranțe acum, iar eu chiar nu vreau ca el să iasă rănit din chestia asta, mai ales la cum a rămas cu nenorocita aia de vulpe cu care fusese mai înainte.
- Stai că m-ai pierdut. Deci Zavien practic a făcut puțin pe băiețelul îndrăgostit când te-a văzut? am vrut să-mi clarific, căci eu tot nu pot procesa imaginea asta. Și după ce v-a întrerupt a mai venit și după tine? Păi și v-ați cuplat ori ceva? mi-am arătat curiozitatea, în timp ce îmi aprindeam la rândul meu o țigară, lăsând astfel doza de bere jos, pentru câteva momente.
Și cu toate astea, dacă Ev chiar îl place atât de mult pe cât sunt sigură că o face, îmi vine greu a crede că s-a apucat de mărturisiri așa direct, mai ales când vine vorba de o persoană de genul.

Știam eu că murea de nerăbdare să audă cum sta treaba de fapt și tocmai de aceea am și chicotit, luând mai apoi o gura din berea mea.
- Pai părea foarte îndrăgostit, dacă mă întrebi pe mine. Și acum nu știu cum o sta treaba de fapt, dar l-am pus sa vina cu mine la ziua lui Arenyell, asta asa, ca sa intre și lui la cap ca eu nu-mi iau orice maimutoi după mine. Și să nu crezi ca nu s-a mai pus întrebarea asta. Și ghici ce a făcut Zavi. Îti zic eu, a tăcut. A tăcut și a așteptat răspuns de la mine. Părea atât de paralizat în fata mea, ca și cum bietul de el ar fi depins doar de mine în momentul ăla... Și da, poate ca am omis asta pana acum, dar eu chiar vreau sa se întâmple asta. Și am să mă asigur că și el știe, asta dacă nu a fost deja prea evident. Trebuia sa îl vezi, abia de realiza pe ce planeta e.
Poate ca ma entuziasmam prea tare, însă nu puteam spune ca nu e cazul. Și nu voiam să fiu blonda aia proasta care pune botul, iar apoi sfârșește în lacrimi, pentru ca ma cunoașteam si asta nu putea sa se întâmple. Nu voiam sa cred ca doar a jucat un rol pentru a obține ce vrea. Cedam și fără să facă pe papuselul cu mine, chiar nu era nevoie de sentimentele false. Dar am simțit și văzut totul. În plus, Zavien nu avea niciun motiv pentru care sa își dorească măcar să îmi facă vreun rău. Știam prea bine ca era prieten foarte bun cu Herraxus, însă intre noi doi mereu a existat cumva o legătură care sa ne poată menține foarte ușor pe aceiași lungime de unda. Mereu a fost mai mult decât ne promiteam, iar mie îmi convenea rolul meu de ispită. Iar eu mi-l doream picat la picioarele mele și fără sorti de izbândă, ca mai apoi sa-i pot dezvălui în întregime sentimentele mele. Poate doar asa as fi reușit să-mi păstrez inima întreaga, căci nu știu cât aș mai rezista, în cazul în care m-as înșela în cazul lui.

- Aș fi vrut să fiu de față, a venit imediat concluzia mea generală, fără să stau nicio secundă pe gânduri.
Adevărul este că încă mi-era greu să mi-l imaginez pe Zavien în postura asta, deși din câte știu eu, n-ar fi prima dată când i-a picat cu tronc careva, că se știe că demonul a avut ceva relație nu prea drăguță înainte. Dar asta îmi pare mie a fi oportunitate pe care o primești odată în viață, iar eu tocmai ce mi-o ratasem. În plus, cumva aș fi vrut să știu și ce făcuse Ev, căci la cum îmi povestește ai zice că el domina totul acolo, iar eu îl cunosc prea bine ca să nu văd printre linii și să nu mă întreb de ce n-a spus el nimic, dacă tot îi aștepta „Zavi” răspunsul lui. De fapt, chiar mă întreb cum ar fi ieșit lucrurile dacă se gândea până la urmă careva să răspundă.
Însă poate aveam să văd cu ochii mei care-i treaba între ei la momentul ăsta, tocmai pentru că, după cum subliniase și blonda, ei ar fi trebuit să vină împreună la petrecere...
Stai. Petrecere. Arenyell...
- În seara asta era? mai că mi-am scăpat și țigara din gură când am realizat eu ce detalii îmi scăpaseră, mai ales că sărbătoritul cam anunțase de vreo două zile totul și eu deja reușisem să uit complet de treaba asta. Deci tu mergi cu Zavien, am repetat, de zici că nu știa și el. Iar eu cu cine ar trebui să-mi mai fac apariția acum? l-am întrebat, deși era clar că mă bucuram pentru el, iar tonul meu era chiar jovial.
Nu că îmi făceam eu probleme că mă duc singură, că numai stilul meu nu-i asta. Dar eram curioasă ce rahaturi ori să se mai întâmple și aici, căci după tot ce am văzut la ziua lui Nyxis, parcă nu știu dacă să mă aștept la mai rău sau nu.

- Eu l-am pus pe el sa vina cu mine pentru ca... Ok, bine, recunosc, nici măcar nu credeam ca o sa accepte, asa ca trebuia sa profit cumva de situație. Dar nu-ti face tu griji prea multe ca oricum am sa fiu acolo, nu-mi permit sa mai pierd o petrecere după ce s-asa n-am fost prezent la cea a lui Nyxis, m-am plâns, de-a dreptul revoltat, ca mai apoi sa rânjesc și sa îi arunc o privire iscoditoare. Sau poate cine știe... Poate n-ai să mergi singura acolo. Asta dacă nu cumva peste noapte, cât ai lipsit, o fi apărut vreun Făt-Frumos de care mie nu vrei să-mi spui. Ia toarnă tot. Ce-ai făcut tu seara trecută? Sau stai, nu-mi spune. N-am fost acolo, deci cine știe câte am pierdut, m-am răzgândit subit, oftând, ca mai târziu să reîncep sa vorbesc. Bine, de fapt chiar vreau sa știu. Zi-mi tot.

Asa deci. Ev vrea sa stie si barfa din partea mea. Ori pe mine nici nu ma surprinde, ca stiam bine ca asta va urma. Pana la urma nu poate sa piardă el atat si sa nu fie pus in tema.
Si chit ca o sa rămână dezamagit de faptul ca n-a apărut printul din povesti, sunt sigura ca o sa il intereseze clar cateva dintre cele petrecute in ultima seara.
- Pai e ceva de povestit, ca am avut parte de drama cat pentru toata saptamana, l-am pregătit, in timp ce treceam la berea si tigara urmatoare. Pentru inceput, se prea poate sa iti fi castrat accidental unul dintre amici. Mako, parca. Dar nici ca-i vina mea, ca el statea ca prostul langa geam. Si-apoi si-a aruncat si Max cheia in fruntea lui, dar in continuare, el a fost fraierul care statea acolo ca mortu'. Si hmm, asta e doar inceputul. A fost ceva treaba cu Saya si Astaroth, tare dubios. Ceva bariera, ca sa nu vedem noi cat timp ala murea pe acolo, i-am destainuit pe scurt, facand o scurta pauza, cat sa mai trag un fum. Da, inca trăiește. Din pacate. Vina jigodiei de Seraphina. Si a fost scandal, stai sa vezi. Ca era Levhian acolo, de l-au adus dupa ce a omorat Saya pe careva fix dupa ce am ajuns, ca s-a luat la demonstratii de forță prin autobuz. Culmea, tot cu Seraphina. Si asta din cauza lui Drangelius, din cate am auzit. Si ca tot veni vorba de Levhian, s-a cam pupat cu Rhain. Din provocare, ce-i drept, dar nu parea doar atat.
Adevarul e ca nu simteam ca i-as fi spus totul, dar se intamplasera prea multe, iar gura mea deja se uscase. Insa, dupa o alta gura de bere, eram gata sa destainui ultimele detalii.
- Si puiul ala de lup cu care te stiai tu, cred ca s-a suparat sau ceva, ca era tare tristut in autobuz, dupa ce statuse seara la giugiuleala cu Mako ala. Dar n-am văzut prea multe, ca se apucase si Morgianna de prapad pe acolo, de cica ii disparuse ei gagica.
Acum cred ca am terminat, da.

Steateam, iar pe masura ce ascultam, mai ca-mi era tot mai greu sa-mi tin gura. Mai ales ca eu aveam niste reactii aici si oh, cate s-au mai intamplat.
- Las' ca Mako a patit mai rele, da' e teafar, ca l-am vazut la barfa cu Zavi azi, am dorit sa o asigur macar superficial, amintindu-mi ca eu nu am apucat sa ii zic nimic brunetului. Pentru ca era si Zavi acolo, aSta fiiind clar scuza mea, de care ma tot feream, dar cu care as fi putut veni oricand in completare. Plus ca Saya n-ar fi avut nevoie de o bariera ca sa-l omoare pe Astaroth. Mai era si Rhain acolo, ce dracu'... Stai, stai, stai... Rhain s-a pupat cu Levhian? Adica Rhain? Acel Rhain? Cum adica? Nu cred, deci te urasc atat de tare pentru ca ai fost acolo.
Pierdu'em atat de multe intr-un timp atat de scurt. Insa nu ma miram atat de tare, caci eram eu bine pus la punct de scoala asta, care oricum continua sa ma surprinda, chiar si atunci cand credeam ca asta era de-a dreptul imposibil. Pentru ca aici, in Hellcraft, nu le-ai vazut pe toate nici atunci cand crezi ca le-ai vazut. Tocmai atunci aparea ceva care sa te contrazica total, iar asta era ceva constant pe aici.
Pusesem cu usurinta totul cap la cap, urmarind sirul povestii, ca intr-un final sa aud si ultimul amanunt, inghitind in sec de aceasta data.
- Auch, idiotul, nu m-am putut abtine sa nu comentez, dat fiind faptul ca eu stiam tare bine despre cine se vorbeste si de ce e el in stare. Insa imi era cam greu sa cred ca a fost chiar atat e bou incat sa nu se prinda cat de fragil era de fapt Andreas si sa continue sa faca orice ar fi dus la una ca asta.
Atentia mi-a fost mai apoi captata si de faptul ca acea gagica depre care mentionase Lilith se intampla a fie chiar Kat, care aparent a ajuns sa revina odata cu Mako. Iar daca despre el mi-era cam clar ca probabil "evadase" din Iad, venirea Katrinei era cea pe care nu mi-o puteam explica. Ce-i drept, o vazusem si pe ea astazi, cu tot cu Morgianna, deci nu puteam decat sa sper ca totul era acum bine intre ele, caci in caz contrar albastruia n-ar mai fi fost atat de potolita si dornica de stat la vorba.
- Si tu? Tu ce ai facut? Cu cine ai stat la palavre? am dorit sa aflu in continuare, pentru ca, hai sa fim seriosi, nu avea cum sa fie doar atat. Iar pe mine nu ma poate minti.

- Ăhăm, acel Rhain. Dar da, și mie mi-a cam dat cu virgulă, am ținut să-l anunț instant, chit că rânjeam mult prea evident.
Că mie îmi cam plăcuse momentul și cine știe cum duce asta mai departe. Eu una cel puțin îl cunosc pe Levhian mai bine, căci n-am prea apucat să schimb vorbe cu fostul șef din Cimeris. Dar știam bine care-i treaba cu el, deci era clar că încă mă aflam în șoc.
Și apoi, n-am prea vrut să mai comentez când venea vorba de treaba cu Saya, căci mi-era destul de clar că totul fusese imposibil de bizar și mi-e greu a crede că n-a fost ceva mai mult la mijloc. Dar nu mă afectează în niciun fel, deci n-am chef să-mi bag eu nasul în treaba asta.
Fusesem totuși surprinsă de reacția lui Ev cu privire la puștiul cel trist, mai ales că nu prea dădusem eu detaliu, tocmai pentru că nici nu le cunoșteam și nici nu mă interesasem.
Iar acum venea partea care mie nu-mi convine, căci știam clar ce voia el să afle de fapt. Și care se cam repetă mereu, că parcă toată lumea are impresia că o să apară dintr-o dată cineva anume care să-mi pice mie cu tronc. Și m-am prins de ce, având în vedere că sunt mereu cea rămasă singură și neatinsă, dar ultimul lucru pe care mi-l doresc acum e să pun ochii pe careva. Mi-e bine singură, oricum.
- Eh, nu multă lume. Max, în general. Am schimbat vreo două vorbe și cu Nyxis, am băut ceva beri cu Isidius, dar cam atât.
Și fix asta era treaba. Dacă se aștepta la mai mult, avea să fie dezamăgit tare.

Desi imi parea destul de rau pentru ca reusisem sa ratez asa ceva, altceva imi captase mie atentia acum, fixand-o imediat cu privirea odata ce am auzit rostit numele roscatului. I-am ranjit si am tinut-o cateva clipe asa, cat sa-mi poata citi din privire si curiozitatea care venea odata cu entuziasmul, apoi mi-am deschis numaidecat gura cat sa-i pot da si verdictul.
- Aham, cu Isidius deci, am comentat, fara sa ma pot abtine din a chicoti. Si ce ati vorbit voi acolo asa singurei? am continuat, facand in continuare pe fetiscana curioasa. Pentru ca eram intr-adevar curios si nu numai, prinzand intocmai momentul potrivit cat sa o pot tachina ceva timp de acum incolo.
Trebuia sa fiu sincer, macar cu mine insumi totusi, avand in vedere ca vorbeam de Lilith aici si stiam eu mai bine la ce sa ma astept de fapt. Nu era ca si cum n-as fi stiut deja ca bruneta nu detinea detalii palpitante, dar incercam sa intretin atmosfera asta asa macar de dragul amuzamentului. In plus, puteam sa rad cat vreau, mai ales ca aveam de ce. Iar daca chiar era cazul sa-mi amintesc, Isidius era un tip tare fain. Cel putin la ultima verificare.

Știam că asta va face. Ori nici nu fusese nevoie să deschidă gura măcar, căci eu știam bine acea privire, de mi-o acorda mai de fiecare dată când auzea că-mi petrecusem vremea cu vreun tip. Și asta era cât se poate de normal pentru mine, căci aveam tendința de a mă înțelege mai de grabă cu aceștia. Spre norocul meu, prea puțini sunt interesați de fete, iar mie asta îmi convinge cât de poate de mult, căci ultimul lucru pe care mi-l doresc ar fi o relație. Iar Ev ar trebui s-o știe, căci mi-am exprimat deja de prea multe ori dezinteresul față de acest subiect.
- Să nu începi, l-am avertizatt, sfredelindu-l cu privirea fără prea multă încântare. Și apoi, nu cred că discuțiile despre intratul pe ferestre ori importanța berii în societatea umană te-ar putea interesa pe tine.
Acum nu-l învinovățeam. Până la urmă, ar fi și normal pentru o entitată cel puțin aparent umană de vârsta mea să prezinte interesul pentru măcar cât de puțină activitate măcar pe plan sexual, dar eu n-am nevoie de așa ceva. Dar e de înțeles de unde atât de multă curiozitate la adresa vieții mele private, mai ales când mai nimeni nu cred că mă văzuse vreodată cu vreun partener.

Stiam si eu prea bine ca nu avea prea multe de povestit. Nu avea ea de gand sa stea la altfel de discutii cu veun tip si tocmai de aceea nici nu se punea problema de vreun altfel de relatie. Stiam si nu o condamnam. Cumva si eu vedeam ceva mai pretios in libertate, insa nici singuratatea nu-mi placea atat de mult. De fapt tind sa cred ca, in cazul meu, singuratatea parea sa fie cel mai teribil blestem. Nu eram facut pentru asa ceva. Insa nici pentru relatii nu stiu daca eram.
- Dar e dragut. Si hetero, am anuntat-o, inca ranjind, fara sa bag in seama avertismentul. Stiam eu ce stiam si merita sa-i fac reclama macar cat sa mai pot rade umpic de reactia ei. Nu era ca si cum aveam in minte vreun gand prea clar legat de asta, dar nici nu ma puteam abtine. Iar pana sa ma apuc sa fac pe Cupidon, trebuia mai intai sa ma asigur ca inca mai pot face macar pe ispita, asta ca sa-mi iasa macar mie lipeala diseara.

Mă așteptam să înceteze? În nici cel mai rău caz. Doar știu bine cu cine am de a face aici, deci nici că-mi fac speranțe în lăsa-o el moartă.
- Bine pentru orice gagică ar avea, l-am informat, în timp ce mă deplasam spre frigider pentru o altă bere.
Chiar nu-mi trebuie relații. Am încercat odată, e drept. Iar după o așa experiență, mi-a ajuns cât să realizez că eu sunt ultima persoană care ar trebui să aibă așa ceva. Nici că mă văd eu în stare să pot sta lipită ce cineva, mai ales cunoscându-mă într-atât de bine. Iar mie una chiar îmi convine să fiu cât se poate de singură, mai ales că mi-am creat o anumită imagine care numai pretendenți să nu atragă. Îmi ajung toate rândurile de amici ai mei de peste tot, iar de altceva nici că-mi pasă.

Bineinteles. Ma asteptam la asta, ca doar nu-mi erau deloc straine reactiile lui Lilith in legatura cu orice ar fi insemnat o posibila relatie. Doar ca eu tot nu ma puteam abtine. Ca poate n-am avut eu atat de multe relatii, insa e clar ca numarul partenerilor l-am pierdut demult.
- Hai ma, nu-mi strica distractia, am ras, urmarind-o cu privirea in timp ce-mi asezam din nou o tigara intre buze.
Aveam tot dreptul sa fac asta. Cumva era mult prea specific pentru mine, iar eu ma simteam mult prea bine ca sa o las moarta tocmai acum.

Nu cred că o spun destul de des: vără-meu e o vacă proastă. De fapt, nu cred că am mai zis asta până acum. Adică i-am zis în multe feluri, dar asta-i nouă. Și mai adevărată ca toate de până acum. Și din cauza lui ghici ce: am rămas pe drumuri. Sau mă rog, pe holuri, dar e cam același lucruri. Nu că n-aș avea eu camera mea, dar se prea poate ca un anumit blond drăguțel care nu-s eu să își verse depresiile la mine în pat, iar jigodia aia a rămas fără compasiune pe malul prăpastiei ăleia pe care el o numește inimă. Bine, poate e și vina mea aici că nu mi-am ținut cum trebuie, dar el a vrut să știe. Și cu ce-s eu de vină că s-a pus el să facă fix acum pe gorila geloasă după curva satului? Nu că aș sta eu mai bine. Față de antemenționata curvă, nu față de „Zavi”. Că eu nu-s porc pe acid ca el. Da' nici porc, că am citit că ăia-s deștepți, iar ăla s-a dovedit că nu-i. Da' să-și bată târfulița că și-a făcut de cap cu altul, nu pe mine, de am picat victimă colaterală. Ori dacă mă ia pe mine la pumni, să nu mai fie așa bou selectiv și să se ducă și la restul școlii. Sau lumii. Dracu' știe. Bine, tehnic vorbind, mai că-i admir performanțele blondei, dar nu când pic eu de sac de box fix pentru vără-meu.
Și nici că nu știu unde să mă duc acum, că soră-mea mă dă afară cu mătura dacă-i bat la ușă pentru așa ceva. Iar la Mako nu aș merge, că parcă e prea bun el amic cu Zavien și nu îl apucă pe el trădatul acum. Iar de camera Morgiannei îmi tremură și chiloți să mă apropi. Și la Nyxis la fel. I-am văzut turbăciunea de sub pat, prefer să dorm pe bancă în parc.
Acum, poate ar fi fost mai înțelept să plec măcar de pe holul din Shax, că poate dau iar de turbulentul ăla și-mi mai iau una, dar eu nu fac lucruri înțelepte. Niciodată.
Aștept și eu să-mi deschidă careva ușa că poate mai sunt și oameni buni aici dar... Oh, am uitat. Sunt în Shax. Ăia nu mai există de mult pe aici.

Cumva am inceput sa bantui iar prin scoala din motive stiute doar de mine. Apoi am sesizat ca, desi am cutezat sa ma invart prin locuri total inutile, am ezitat totusi sa fac asta si cu propria mea camera. Aflasem demult unde avea sa fie, insa nu eram tocmai curios sa aflu cum vor arata cei patru pereti ori patul pe care voi dormi. Nu eram eu prea stabil, asa ca oricum nu planuiam sa ma fac prea comod. Si totusi, am ajuns sa umblu pe coridoare, sperand ca macar voi da de cineva cunoscut ori macar de cineva care sa ma amuze umpic. Nu mult a durat si mi-am ochit imediat viitoare victima, caci intr-un fel sau altul soarta a vrut sa-mi scoata iar in cale blondutul de mai devreme.
- Tu ce cauti aici? l-am intrebat, analizandu-i deja figura. Habar nu avea cat de tare ma amuza pe mine situatia. Iar expresia lui nu facea decat sa-mi creasca mie satisfactia.

Până la urmă, chiar mă hotărâsem să plec de acolo. Nu de alta, dar parcă nu-mi convenea să îmi văd și cealaltă jumătate a feței învinețită, că până acum nu apucasem să mă vindec, tocmai pentru că aveam prea multă treabă să înjur acel gâscan deranjat până nu mai puteam. Și să-mi găsesc o cameră, probabil, deși, sincer să fiu, nu prea făceam eforturi cu asta. Aveam să găsesc eu ceva măcar pentru o seară, că cine știe pe cine puneam ochii în continuare și împușcam doi iepuri dintr-o lovitură.
N-am apucat totuși să fac mai mult decât să mă gândesc că ar fi cazul să fac măcar un pas din mijlocul holului, că s-a întâmplat să-mi apară în cale fix jigodia de mai devreme. Și oricât de tare mi-ar conveni mie o partidă cu acest personaj care mai mult ca sigur de încadrează în vreuna din regnurile animale de unde mi-a fost scos și vărul, acum parcă nu aveam chef de o altă scârbă penală, că toate-s la fel oricum.
- Respir, nu se vede? i-am răspuns, fără niciun chef. Tu nu te dai odată din drum? am ținut touși să-l întreb, că parcă îmi mai stăteau cuvinte pe vârful limbii și trebuia să dau ceva afară.

Si daca ar fi fost altcineva in locul meu, poate ca l-ar fi compatimit. Insa nu si eu. Caci oricine i-ar fi spart fata, sunt absolut sigur ca a avut motive intemeiate. Numai simplul fapt ca vorbeste gura fara ele un motiv in deajuns de bun.
- Respira in alta parte, nu-i vina mea ca te-ai pus in mijlocul drumului, veni raspunsul meu, total lipsit de interes. Si poate ca as vrut sa aflu ce s-a intamplat, cat sa-mi ocup timpul si sa ajung sa nu ma mai plictisesc asa tare, dar zau ca nu-mi pasa intr-atat.

Mdeah, toate porcinele sunt făcute din același aluat. Și eu dau de toți acum, aparent. Auzi la el, să respir în altă parte. Și nu știu din fundul cărei peșteri a ieșit el, dar n-are monopol pe aer, ca să îmi zică mie unde să-i respir și unde nu. Măcar fața-i frumoasă la el totuși. Adică destul cât să îmi capteze mie interesul.
- Nu, dar e vina ta că te-ai pus și tu fix în centru de potecă, i-am răspuns, poate că nu la fel de țâfnos ca prima dată. Oricum n-am chef de ceartă, că deja mi-a făcut nebunul ăla de maimuțoi scandal că m-am futut eu cu târfa lui. Că zici că și-a pus el numele pe nenorocita aia de curvă blondă.
De fapt, nu realizasem când îmi dădusem drumul la gură, dar odată ce am început eu nu mă opresc până nu termin. Că poate vrea și el să știe ce s-a ales de Zavien, mai ales că par ei amici buni. A ajuns idiotul să umble după curul fix ăluia de își merită cu vârf și îndesat reputația. Și asta nici nu știu de când, că până mai azi nu-l știam eu așa pus pe romanțe.

Si pe unde dracu' se astepta sa trec, odata ce el si drama lui imi blocau mie drumul? Nu ca nu as fi putut sa-l fac sa dispara de aici si sa-l scutur umpic de toti peretii, pentru ca ziua lui sa devina brusc si mai frumoasa. Insa nu merita efortul. Ba chiar imi placea sa cred ca el era poate mult prea nevinovat ca sa-l iau drept cobai si sa experimentez orice fel de efect ar putea avea puterile mele asupra lui. Ori asta ori eram eu mult prea dezinteresat.
N-am putut totusi sa nu-mi ridic o spranceana atunci cand am realizat si cine era responsabil pentru drama copilului, amintindu-mi foarte bine cum Zavien a disparut imediat, cat sa prinda din urma o anumita tarfa blonda pe care se intampla sa o stiu si eu la fel de bine.
- Si uite asta se intampla cand te incurci cu tarfa altuia, am mentionat fara chef, stiind ca puteam adauga foarte usor si un "mai ales tarfa lui Zavien". Dar nu intelegeam cum de copilul a fost atat de prost incat sa se incumete sa o faca sau cum de o fi ajuns tocmai Zavien cu blonda. Dar cert e ca lucrurile nu stateau chiar asa cum aveam eu tendinta sa le judec. Asta nu era specificul prietenului meu, ori plodul din fata mea nu parea nici atat de neispravit. Desi acum intrebarea era daca ar fi trebuit sa plec ori sa raman in continuare si sa aud si restul povestii.

Sincer sa fiu, m-am incurcat cu tarfele multora, dar pana acum am scapat basma curata, dintr-un motiv sau altul. Si apoi, eu n-aveam sa stiu ca-i fix blonda revendicata, deci sa dea vina pe el, daca tot era atat de luat. Dar nu, tot eu sunt de vina, ca Zavien e prost.
- Aham, eu nu stiam ca-i luata. Si aparent nici curva nu stia, mi-am dat ochii peste cap, deja satul de povestea asta.
In momentul asta nu mai voiam decat sa-mi gasesc odata unde sa stau, ca parca mi-au picat fix mie toate in cap. Si as spune-o ca o merit dar n-o fac, doar pentru ca de data asta chiar nu-i asa, din cate stiu eu.

Mi-am dat plictisit ochii peste cap, stiind foarte bine ca problemele lui chiar nu-mi apartineau mie. In plus, sa il consolez tocmai eu era ultimul lucru pe care mi-as fi dorit sa-l fac.
- Uite ca acum stii, i-am comunicat la fel de artagos ca si pana acum. Desi e cam cert ca blondutul ar trebui sa se invete minte, pentru ca faptele aduc cu sine consecinte, iar daca e atat de fraier, nu va avea decat de suferit, ceea ce, din nou, era problema lui si nu a mea. Acum cara-te la tine in camera si nu mai plange pe aici.
Chiar nu-mi ardea de palavre cu el.

Mă enervează. El ar merita să se plimbe pe aici cu mutra vânătă, nu eu. De data asta cel puțin, clar nu eu. Nu că aș fi avut mai mari așteptările, dar în momentul de față chiar speram că eu îl plictisesc, enervez sau scot din sărite mai rău decât o face el pe mine, pentru că numai în speranța că am să-i irosesc timpul stăteam aici în continuare și-i mai și răspundeam. Bine, partea cu răspunsul e cam din oficiu, dar nu contează.
- Și-n care univers aș asculta eu de ce-mi zici tu? m-am încruntat în direcția lui, gata să-mi și dau ochii peste cap. În plus, dacă aș avea în ce cameră să mă duc, aș fi fost de mult plecat, am ținut să adaug, ca să nu înțeleagă că eram eu prea disperat după discuția asta.
De ce am eu parte numai de jigodii n-am idee. Eu sunt prea drăguț pentru ei.

Si cumva continua sa dea din clanta de parca mie chiar mi-ar fi pasat, insa informatia nici ca m-ar fi putut surprinde mai placut., motiv pentru care am ranjit.
- Cine te-a dat afara? l-am intrebat, cat sa-i pot auzi inca odata insatisfacta din glas. Desi era tare amuzanta situatia asta pentru mine, caci el era ala batut, care parea ca n-ar avea incotro sa apuce.