✽ Ｙｏｕ ━ ✧ deserve ✧ ━ｔｈｉｓ✽

- OVIDIU -

Mi-am căscat din nou sprâncenele. Sau mai tare decât erau deja? Habar nu am.

Vag.

Dar era de aşteptat din partea Karinei. Uneori era o enigmă ce-i plăceau enigmele. Sau devenea chiar ea însăşi o enigmă fiindcă îi plăceau enigmele. Are sens?

Am început să merg fără prea multe adăugiri.

- Deci doar atât?

Ceilalţi aveau să-şi rezolve singuri problemele. Doar nu aveau 5 ani. În plus, le-am dat undă verde în a-şi face de cap.

Însă nu uitasem de shot-ul promis lui Jinxxi.

● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ●

▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬

Ne pusesem deci în mișcare, iar eu chiar eram cât se poate de încântată de locul meu și de cum nu trebuia să-mi mișc picioarele. Plus că stăteam chiar comfortabil, și mai aveam și ceva intrare spectaculoasă, tare portrivită mie.
- Mna, nimic interesant, am dat din umeri, analizându-mi încă odată ziua, lipsită de alte scandaluri până acum. Da' bine, acum începe distracția, amm adăugat mai apoi, știind că nu aveau lucrurile să rămână așa mult timp.

- OVIDIU -

Am deschis uşa fără alte menajamente, folosindu-mi uşor vârful piciorul şi mulţumind în gând că uşa era de lemn. Deşi poate mai târziu o să înjur de sfinţi că a spart cine ştie cine uşa.

- Bine punctat, am comentat cu jumătate de gură şi adăugând oarecum ludic: Dar tu ce ai de gând?

Sau ce au şi ceilalţi de gând, mai bine spus.

● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ●

▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬

Nici că intrasem bine și deja simțeam nevoia să dau din mână energic, căci o văzusem pe Silvia încă de la intrare, cu tot cu Rob, Dami și, cel mai important, Eric. Și nici nu prea mai știam care-i treaba cu ei, dar văzându-i împreună nici nu puteam să nu mă bucur, căci ceva îmi spunea mie că merge destul de bine, și cam de aici păreau deja împărțiți pe cupluri.
Fusesem rapid distrasă, însă, de întrebarea brunetului în spatele căruia mă aflat, și chiar am rămas puțin pe gânduri. De fapt, nu prea îmi pusesem în gând ceva anume, dar...
- Băutură, țigări și distracție, măi, fusese răspunsul meu, dat pe un ton destul de amuzat, totuși.
Deși eu chiar vorbeam serios.

- OVIDIU -

Am inspirat profund pe gură.

- Deci totul la pachet. Ca de obicei.

Deşi una fără cealaltă nu se putea, trebuia să declar.

Când am ajuns însă calumea în încăpere, m-am oprit puţin în dreptul unui scaun, întorcându-mă mai apoi cu spatele şi zicând sugestiv:

- Am ajuns la destinaţie.

Eu ştiam ce-mi era însă sortit în seara asta. Paharul.

● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ●

▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬

- Exact. Vezi că știi? veni imediat replica mea, întâmpinată cu un zâmbet tare drăguț.
Știam eu acum ce urma, și sinceră să fiu parcă nu-mi convenea că până aici ținuse cursa mea. Totuși, de data asta mă voi preface că am ceva bun simț, oricât de puțin mi-ar plăcea.
- O să mă prefac că nu știu ce înseamnă asta, nu m-am abținut de la a comenta, tare amuzată, în timp ce oricum mă dădeam jos, vizând deja un scaun lângă.

- JINXXI -

- Uite ca nu te las, inconstienta pamantului, am comentat, redevenind ceva mai serioasa si incepand a-l cautat deja cu privirea pe Miau. Ca voiam eu sa ii fac un bine si sa-l vad cum se distreaza fara sa stau toata ziua cu gura pe el, dar n-am zis ca-l las de capul lui. Si cine stie ce tampenie il trasnea pe el sa faca fix acum. Miau, treci aici, i-am spus, facandu-i deja semn sa apara langa noi.

- I R E N E -

Mai aveam secunde destule să fug până afară... da, nu. În principiu pentru că nu alerg, plus că nici nu aveam de gând să mă obosesc atâta. Așa că am sfârșit prin a-mi da ochii peste cap, așteptând totuși să văd ce avea Miau de spus, căci ultima dată, pe drum, mă distrase tare de tot.
- Uaaaaaau, se prezentă în fața noastră, privind tare interesat tavanul, opridu-se totuși asupra lui Vlad. Ăsta e un copac tare ciudat, concluzionă după vreo câteva secunde de holbare profundă, moment în care vrânnd nevrând, am pufnit direct în râs.
Era cam dus, e drept, dar părea să se distreze, drept dovadă că deva avea în mână un pahar plin, pe care nici nu știu de unde l-a mai luat.
- Ce? De ce râzi? se arătă interesat, neînțelegând deloc care ar putea fi motivele mele.
Nu aveam totuși ce să-i explic, așa că m-am concentrat pe altceva, căci nu voiam să nu-i răspund.
- Ce bei tu acolo? l-am întrebat, în timp ce una dintre sprâncene mi se sălta curioasă.
- Ăăăăă, nu știu, recunoscu degajat, aruncând o privire băuturii, chiar înainte de a începe să râdă, amuzat de doar el știe ce.
Mă bucuram totuși că măcar așa s-ar fi simțit bine, și pe mine chiar mă înveselea copilul ăsta, care s-a dovedit a fi chiar mai mare ca mine, spre totala mea uimire. Părea prea drăguț și inocent ca să fie major, dar nici eu nu prea aveam tangențe cu propria vârstă, ce-i drept.
- De unde ai băutura? m-am pus să întreb în continuare, și mai contrariată de data asta, vrând să-i aflu replica și poate de unde luam și eu.
În schimb, Miau se întoarse brusc, ca mai apoi să-l arate cu degetul pe Robert, fără pic de delicatețe.
- De la oaia aia dubioasă. Mi-a zis să mai vin dacă mai vreau.

- JINXXI -

I-am zambit fericitului, observand cum executa si-am incercat sa nu dau prea multa importanta noii sale achizitii. Eram la o petrecere, la naiba, era normal sa se si bea. Iar daca stateam cu ochii pe el, sa nu bea prea mult, avea sa fie bine.
Am ras cand a inceput sa arate cu degetul, fiind cat se poate de amuzata de felul in care ii privea ei pe cei de aici.
- Bun, mai. Distreza-te atunci, l-am indemnat, incercand sa-l fac sa se simta bine in legea lui, ca nu cred ca-l mai scoteam din ale lui nici daca as fi incercat sa priveasca lucrurile altfel.
L-am observat totusi pe Vlad privind atent, cu coada ochiului, la actiunile adorabilului care-mi era protejat. Atunci m-am incruntat.
- Ce-ti trebuie? am marait la brunet, fara sa-mi ascund nemultumirea.
- Ce i-ati dat?
Intrebarea lui era pasnica, ca doar nu se apuca sa ma banuiasca pe mine de cine stie ce interese ascunse. Ca si de ar fi sa fie asa, asta numai treaba lui nu-i.
- Un strop de fericire, veni explicatia mea, ridicand indiferenta din umeri. Si n-a durat mult ca m-am si dus sa-mi fac si eu rost de un pahar. Si da, imi aminteam si de shot-ul ala, propus lui Ovi.

- M I A U -

Sincer să fiu, eu unul nu prea înțeleg ce se întâmplă, dar... nu contează, nu? Adică e distractiv. Și nu înțeleg nimic, deci e bine. Adică presupun că e bine, pentru că n-am idee unde sunt, dar e multă lume pe care sunt destul de sigur că o știu de undeva și nu-s prea.... Ce ziceam?
Când am ajuns așa aproape de Jinxxi, de fapt? Nu contează. Adică știu că sunt destul de aplecat și nasul meuj e la ea în cap, dar...
- Părul tău miroase frumos.
Cred că m-am pierdut.

- I R E N E -

Nu îi luase mult nebunei să mă părăsească iar, și nici Miau nu mai era în zonă, căci plecase zburdând de aici, tare încântat de băutura lui magică.
Nici că nu puteam să nu fiu încântată că era el acum așa lipsit de probleme, că e clar că în orice altă situație ar fi rămas aici crispat, și eu nu vreau să se întâmple asta, mai ales că era un tip tare de treabă și nu merita să rămână ca tristul. Da' să-mi bag pula, că eu tot cu Vlad sunt acum, și nici că nu știu care-i treaba de tot ajungem mereu numai noi. Nu că nu mi-ar fi ușor acum să merg să vorbesc cu altcineva, dar sinceră să fiu, în afarară de el, Jinx și timiduțul nostru drăguț, nu prea mai era cineva cu care aș fi stat de aici, ori măcar să sufăr prea tare.
- Vreau ceva de băut, am oftat în cele din urmă, conștientă că altceva mai bun nu aveam de făcut.
Acum, nu-l puneam pe el să-mi facă rost, dar era mai mult o invitație de a mi se alătura în timp ce eu îmi eliberam alcoolica închisă în mine.

- OVIDIU -

Ştiu destul de multe pentru vârsta mea, aş fi vrut să-i spun, dar m-am resemnat şi doar am clătinat uşor din cap în timp ce mă întorceam cu faţa înspre ea. Însă nu m-am putut abţine să-i iscodesc pe ceilalţi cu coada ochiului şi să văd ce se petrece mai exact.

În momentul acela am văzut-o pe Marina intrând, uşor posacă, cu laptop-ul la braţ şi începând să-şi facă de lucru pe acolo.

- Totuşi, ai ştiut ce înseamnă toate acestea, mi-am întors privirea înapoi înspre Karina, rânjind uşor şi ştrengăreşte.

Momentan aşteptam. Nu voiam să interacţionez cu altcineva. În plus, nu apucasem să-i mulţumesc Karinei pentru că s-a interesat de starea mea.

Însă nu era deloc acum momentul potrivit.

- MARINA -

Sinceră să fiu, nu ştiam c-o să-mi trebuiască pachetul acela de ţigări. Doar m-am trezit cu el în mână, împreună cu brichetă, prin spatele cabanei.

N-a durat puţin până mi-am aprins una în gură.

Oarecum, prin tot fumul care se scurgea din mine, părea să evadeze şi toată tensiunea adunată în mine în acea zi şi totuşi...

Când am intrat în cabană, ca să fac pe dj-ul şi să petrec şi eu puţin, mă simţeam la fel de frântă.

- Băi, scrieţi ce melodii vreţi aici, am strigat celorlalţi cu o mână la gură, în timp ce stăteam aplecată deasupra unui caiet. Când l-am ridicat şi l-am fluturat, precum un steag alb, aveam ambele sprâncene ridicate.

Apoi mi-am pus căştile pe cap şi am băgat nişte Lady Gaga, aşa, ca de încălzire.

- JINXXI -

Ok, nici macar nu-l scapasem din ochii, iar el deja se pierduse pe la mine prin cap. La propriu.
Dar nu m-am putut abtine si l-am lasat sa-si faca de cap, razand in continuare de minunatele lui isprave.
- Acum da, ca mai devreme mirosea tot a gem, am tinut sa-i reamintesc, in timp ce un zambet strengar mi se picta numaidecat pe buze.
Da' bravo, Jinx, adu-i aminte de gafele de astazi, ca poate-i da si lui prin cap.
Desi, eram mai mult ca sigura cu nu avea sa incerce el ceva cu mine aici de fata. Si nu, nu pentru ca prezenta mea l-ar mai fi intimidat si acum. Insa eu cumva chiar intentionam sa am grija de el. Si... Unde naiba mi-oi fi lasat si eu paharul?

- VLAD -

Oare mai era vreo sansa sa-mi recuperez macar cocktailul? Da, se pare ca nu, tinand cont de faptul ca, daca faceam asta, ajungeam in mod indirect sa-mi recap rolul in micul grup de mai devreme. Ori eu cica trebuia sa ma ingrijesc de Irene, mai intai. Nu de alta, dar eu chiar aveam de gand sa-mi petrec timpul cu ea, mai ales ca ar fi fost cam nepotrivit sa o las singura si sa ma car in alta parte dupa ce teoretic m-am chinuit atat sa o aduc inapoi.
Odata ce i-am auzit cererea insa, mi-am aruncat privirea asupra bauturilor si-am facut imediat rost de doua beri, una inmanandu-i-o ei.
Si mai sa ma inec, la naiba, cand am auzit ce alegere facuse dj-ul nostru. Ce naiba, ma?
- Ok, seara asta a inceput bine, am tinut sa spun, mai mult amuzat si evident ironic. Ca asta numai bine nu-mi suna mie. Dar nu ma plang, ca putea fi mai rau.

M I A U

Gem? Cine geme? Stai, nu inteleg. Si mai vreau sa beau pentru ca... da, paharul meu nu mai curge daca il intorc. Si vreau mai multe. Si nu stiu ce vreau. Si...
- Pot sa-ti mananc parul? cred ca i-am spus lui Jinxxi, pentru ca mi-e foame si parul ei miroase bine, deci asta inseamna ca are si gust bun.
Dar nu asta voiam.
Inca astept sa stiu.

I R E N E

Aproape ca am strambat din nas, insa m-am abtinut. Era totusi o petrecere, deci n-avem pretentia la muzica mea care urla din difuzoare.
M-am multumit totusi cu berea, aruncandu-i o privire multumitoare lui Vlad.
Nu prea intelegeam exact de ce se obosea sa stea pe langa mine, ca eram singura cuc si fara prea mult chef. Insa, ca sa fiu sincera, mi-era mai bine cu el aici decat sa ma plictisesc, tocmai pentru ca Jinx era cu treaba ei.
Deci m-am resemnat, urcandu-ma fara destul de multa vlaga pe una dintre mese. Ar fi putut fi un scaun, insa era prea normal pentru mine.
- De fapt, asta e varianta fericita, l-am anuntat, cu ochii deja peste cap. Putea fi Britney Spears.
Da, nu merci.

K A R I N A

- Da, dar asta nu inseamna ca mi-a convenit in vreun fel, i-am raspuns, expresia mea devenind chiar mai taioasa decat as fi planuit.
Aveam totusi talentul de a ma incrunta destul de des, constienta fiind ca tot ce tine de personalitatea mea constrasteaza puternic cu aspectul meu, cat de cat adorabil. Cat de cat, pentru ca probabil tricoul cu Mayhem ce-mi servea in seara asta pe post de rochie nu prea se incadra in imaginea papusii roz, insa mie imi place putin prea mult sa sochez, intr-un fel sau altul.
Involuntar, privirea mea s-a oprit asupra Marinei, care deja isi insusise rolul de DJ. Si, sincera sa fiu, muzica pop nu era deloc genul meu, si stiam destul de sigur ca majoritatea nu suntem adeptii. Tocmai asta e si motivul pentru care m-am trezit apucandu-l de mana pe Ovidiu, tocmai pentru a-l tari dupa mine, ca sa pot sa-mi las sugestiile.
- Ceva mai hard n-ai? mi-am intrebat amica cu ranjetul pe buze, intorcandu-ma automat mai apoi spre Ovidiu. Ar merge ceva Maiden. Sau un Metallica, de incalzire, i-am dezvaluit, convinsa ca ma va aproba.

- Normal ca s-au facut bisericute, se auzi vocea surorii mele, care inca mai conversa cu ceilalti. Nu era prima data cand se intampla asta si cumva tineam sa-i dau dreptate, chit ca eu nu eram deloc in regula cu asta. Ba chiar imi doream sa fie toata lumea aici. Absolut toata lumea. Fara exceptii.
Tocmai de aceea am mai privit odata in jur, furat de agitatia provocata si am revenit intr-o secunda asupra lui Rob, cat sa-i dau de inteles printr-un singur zambet ca urma sa ne punem in miscare. Si asa a si fost, pentru ca asa am ajuns in fata Marinei mai apoi, tragandu-l numaidecat dupa mine.
- Marina, Marina, Marina, am incercat sa o fac atenta la mine, devenind din ce in ce mai entuziasmat. Ne jucam ceva? Hai, anunta pe toata lumea.

- MARINA -

Atacată din mai multe părți, dar e amuzant totuși să devii brusc huiduit doar pentru că ai și tu melodii la caterincă în program.

- Oh, mai tăceți. Nu muriți dacă dați puțin din fund pe Bad Romance sau Swine.

Și mi-am pus căștile înapoi pe urechi, până m-am trezit nas în nas atât cu Karina ce-l târa pe Ovidiu, cât și cu Dami ce-l târa pe Robi. Mi-am ridicat malițios sprâncenele, ascultând cu interes ce aveau de zis. După ce îndepărtat căștile de la urechi, bineînțeles. Și după ce mi-am suflecat mânecile și mi-am așezat picior peste picior, am făcut un gest larg cu mâinile, în semn de înțelegere.

I-am adresat o scurtă privire lui Ovidiu, care mi-a întors-o înzecit, parcă rânjind: „Are tricou cu Mayhem, la ce te aștepți?”

Ei bine, aveam de gând să pun niște rock și metal mai încolo, dar dacă e așa...

Am ridicat din umeri și i-am zâmbit în timp ce-i întindeam pixul și mă ridicam totodată de pe scaun.

- Nu prea știu ce melodie potrivită aș putea pune. Mi-ai putea face totuși o propunere?

Dami era, apropo, extrem de contagios cu entuziasmul lui, încât m-am trezit râzând cu toată gura. Imediat am înșfăcat micul microfon conectat la boxe, care era destinat pentru karaoke, dar... da.

- Cine vrea să ardem un joc (și nu, nu sârbă), să se apropie de dj. Doar nu mușcă.

Cred

K A R I N A

Auzind invitatia Marinei, n-am putut sa nu ma arat imediat incantata, începând sa scriu de zor toate sugestiile mele. Incercam totuși sa aleg titluri care multumesc o mai mare majoritate, desi sa zicem ca o ss asum faptul ca toti asulta ce-mi place mie. Nu ca ar fi adevarat. Dar asa ar trebui sa fie.
Mi-am ridicat insa capul tare multumita de ceea ce auzisem venind din partea lui Dami, care numai ce aparuse cu Robert dupa el, si care facuse o propunere care ma multumea destul de mult, mai ales ca-mi amintesc ce vorbisem eu cu Marina si Silvia mai devreme.
- Noi n-am vorbit ca jucam Șapte minute in Paradis? m-am adresat blondei, din moment ce eu încă eram interesata de ideea asta.
- Uuu, se auzi si vocea lui Robert chiar din spatele meu, in timp ce observam cum ceilalți petrecăreți se apropie, raspunzand la anuntul Marinei.
M-am incruntat insa in directia lui Cezar, care isi facuse apariția la petrecere de ceva timp si care, fara imboldul meu, nu ar fi avut de gand sa isi abandoneze locul de pe scaun prea curând.

- XANDRIA -

- Ai asigurare de sanatate, nu? m-am trezit vorbind cu pleata clandestina din spatele meu, pe care reusisem cumva sa-l gasesc in una dintre cele mai deplorabile stari posibile pe o margine de drum.
Si uite, asta e dovada clara ca nu sunt fata asa rea, ca am facut destula caritate pentru plod cat sa ajunga si el aici. Dar numai caritate n-o sa fie cand am sa le strivesc claiele alea de pizde lui Eric si Vlad, ca doar numai din cauza lor ma plimb eu pe la draci in praznic la ore din astea. Ca n-am sa dau eu vina pe orgoliul meu niciodata. Spre marea mea fericire, totusi, vedeam deja cabanele unde cica ar fi trebuit sa supraviețuim ceva timp de acum in colo. Si tocmai de asta nici ca mi-am abținut un fluierat, desi slabe sanse sa se fi auzit ceva. De fapt, orice i-as fi zis fraierului din spate mai mult ca sigur ca n-a ajuns pana la el, dar si asa nu cred ca as fi ascultat ce-mi zicea el pe post de raspuns.
Nici ca am mai asteptat vreo secunda in plus de cum mi-am parcat motorul, sarind mai energica decat m-as fi crezut chiar langa, doar ca sa-mi atarn instant o tigara in bot.
- Stii ca poți sa te mai dai si jos, nu? am intrebat pleata, mai atenta totusi la ce faceam eu cu bricheta decat la el.